Nu se poate trece cu vederea nici activitatea şi influenţa bisericii din comuna Ţepu, după cum întreaga istorie a neamului n-a putut face nimic fără biserică. Cele două sate, Ţepu de Sus şi Ţepu de Jos s-au ajutat unul pe altul, dovadă evidentă că ambele sate aveau aceeaşi biserică, în pădure (între cele două sate), numită biserica de la lac (lacul gorunului). Prima biserică a fost construită din stâlpi de stejar, pari, nuiele şi lipită cu pământ, scos dintr-o groapă alături de biserică, lângă un gorun, ca oricare casă ţărănească. Biserica se afla mai departe de satul Ţepu de Jos, iar credincioşii mergeau pe o cărare numită ,,Cărarea Bisericii”- denumire care se păstrează şi astăzi.. Dar această biserică a durat, după spusele sătenilor puţin peste 300 de ani.

După aceasta, credincioşii din cele două sate si-au ridicat câte o biserică în fiecare sat. Mai întâi, au înălţat locuitorii din Ţepu de Sus o biserică (1850) cu cărămidă scoasă din hanul boierului Stupu (hanul se afla la drumul mare, pe valea Berheciului, la cotul numit ,,Puţul Gârleanului”), care funcţionează şi azi şi poartă hramul ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Nouă ani mai târziu, s-a ridicat, tot cu cărămida de la hanul lui Stupu biserica din Tepu de Jos, în partea de est a satului, lângă cimitir. Treptat, gospodăriile ţărăneşti s-au extins, iar biserica şi cimitirul au ajuns sa fie în incinta satului. Începând cu anul 1886, în urma unei dispoziţii ce interzicea folosirea cimitirelor în mijlocul localităţilor, s-a înfiinţat un nou cimitir la est de sat, în locul unde îl găsim şi astăzi. Biserica din Ţepu de Jos poartă hramul ,,Sf. Nicolae”. Dintre preoţii ce au slujit la aceste biserici amintim: pr. Ghe. Simionescu, pr. Micu Simionescu, pr. Ghe. Donici, pr. Marin, pr. Petre Croitoru, pr. Vasile Donici, pr. Constantin Concită, pr. Ghe. Decuseară, pr. Cuza Ghe., pr. Micu Vasile. Astăzi, la Ţepu slujesc preoţii Danţiş Nicuşor şi Postea Cristian.