Primaria Comunei
Ţepu
- Judeţul Galaţi -

Educatie

Învăţătura de carte în ţara noastră are ca dată oficială anul 1838, când începe legal învăţământul sătesc. În comuna Ţepu, şcoala a funcţionat în mai multe case particulare până la construirea localului propriu. Primul local era construit din bârne şi nuiele, lângă clopotniţa bisericii. Şcoala s-a mutat apoi în casele lui Tache Scutaru, iar după câţiva ani, pe rând, în casele lui Culiţă Decuseară, Gavril Mihaiu şi preotul Mitache. Târziu, satul a cumpărat pentru şcoală casele preotului Miron Gherasim, cu trei camere. 

Primele cadre didactice, începând cu 1864, au fost preoţii satului. Nu putem să nu amintim şi dascăli de seamă: Gheorghe Pieptanaru, Ion Medeleanu, Carol Pieptănaru, Constantin Iftimie, Ion Herescu, Constantin Constantinescu, Ionel Constantinescu – care a avut un rol hotărâtor în conducerea activităţii culturale din sat.Până în secolul XX, elevii din satul Ţepu de Sus se deplasau în satul Ţepu de Jos la şcoală. Abia în 1941 se creează un post de învăţător şi întâlnim ca învăţătoare pe Emilia Ariton, care făcea cursurile chiar în casa proprie cu câţiva elevi; acest post a fost desfiinţat în repetate rânduri. 

După primul război mondial se construieşte un local de şcoală, prin muncă voluntară şi datorită lui moş Grigore Ciocârlan, care oferă un loc de construcţie (la Ţepu de Sus). După 1900, ştiutorii de carte erau numeroşi bărbaţi, acum având posibilitatea ca să înveţe şi femeile. Astăzi, elevii comunei învaţă la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Tudor Pamfile"-una din cele mai apreciate şcoli din judeţ, cu profesori şi învăţători de gr. I; amintim aici, câteva cadre didactice: prof. Doagă Virginia, prof. Vasilache Gheorghe, prof. Mândru Emil, prof. Chiscop Elisabeta, prof . Balan Nela, înv. Mândru Făniţa, înv. Antohi Ica-Violeta. 

Nu putem uita cele două grădiniţe, construcţii noi, 2009-2010, unde preşcolarii comunei Ţepu şi cei din cătunul Berheci se pot bucura de condiţii deosebite şi resurse didactice moderne.

Religie

Nu se poate trece cu vederea nici activitatea şi influenţa bisericii din comuna Ţepu, după cum întreaga istorie a neamului n-a putut face nimic fără biserică. Cele două sate, Ţepu de Sus şi Ţepu de Jos s-au ajutat unul pe altul, dovadă evidentă că ambele sate aveau aceeaşi biserică, în pădure (între cele două sate), numită biserica de la lac (lacul gorunului). Prima biserică a fost construită din stâlpi de stejar, pari, nuiele şi lipită cu pământ, scos dintr-o groapă alături de biserică, lângă un gorun, ca oricare casă ţărănească. Biserica se afla mai departe de satul Ţepu de Jos, iar credincioşii mergeau pe o cărare numită ,,Cărarea Bisericii"- denumire care se păstrează şi astăzi.. Dar această biserică a durat, după spusele sătenilor puţin peste 300 de ani.

După aceasta, credincioşii din cele două sate si-au ridicat câte o biserică în fiecare sat. Mai întâi, au înălţat locuitorii din Ţepu de Sus o biserică (1850) cu cărămidă scoasă din hanul boierului Stupu (hanul se afla la drumul mare, pe valea Berheciului, la cotul numit ,,Puţul Gârleanului"), care funcţionează şi azi şi poartă hramul ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil". Nouă ani mai târziu, s-a ridicat, tot cu cărămida de la hanul lui Stupu biserica din Tepu de Jos, în partea de est a satului, lângă cimitir. Treptat, gospodăriile ţărăneşti s-au extins, iar biserica şi cimitirul au ajuns sa fie în incinta satului. Începând cu anul 1886, în urma unei dispoziţii ce interzicea folosirea cimitirelor în mijlocul localităţilor, s-a înfiinţat un nou cimitir la est de sat, în locul unde îl găsim şi astăzi. Biserica din Ţepu de Jos poartă hramul ,,Sf. Nicolae". Dintre preoţii ce au slujit la aceste biserici amintim: pr. Ghe. Simionescu, pr. Micu Simionescu, pr. Ghe. Donici, pr. Marin, pr. Petre Croitoru, pr. Vasile Donici, pr. Constantin Concită, pr. Ghe. Decuseară, pr. Cuza Ghe., pr. Micu Vasile. Astăzi, la Ţepu slujesc preoţii Danţiş Nicuşor şi Postea Cristian.

Traditii

Când nu mergeau la munca câmpului sau în zile de sărbătoare, ţăpenii mergeau la hanul din sat, hanul lui Serban Chiscop ,,unde-şi distrau ochiul şi auzul", unde avea loc obişnuita horă a satului şi unde exista un scrânciob - roteş pentru tineretul satului. 

Primii negustori din Ţepu au fost doi evrei, veniţi de la oraş, care s-au stabilit la hanul lui Vasile Chiscop, unde mai târziu îl întâlnim pe Petrache Chiscop-zis Bugan (astăzi, Chiscop Vasile), iar altul într-o casă a lui Vasile Pleşcan, unde se află azi grădina lui Enache Pleşcan, chiar în faţa fântânii. În prăvălioarele lor se găseau dulciuri: bomboane, ciocolată, roşcove, portocale, covrigi, câteva străchini, ulcele, site de cernut, jucării mărunte pentru copii şi băutură. Evreii au deşteptat gustul pentru comerţ şi ţepenilor, cum ar fi: Ion St. Rugină, Costică Panaite, Frăsina Crişan, Zamfirel Scutaru, Ştefan Guşatu, dar prăvăliile lor aveau acelaşi profil, fără prea multă marfă. 

Lăutarii satului ca: Stoian Buduga - violonistul satului, Ghe. Mandi - cobzarul, Stefan Guşatul - clarinetistul, Zgârban, Constantin Buduga, Vasile şi Mitriţă Serea desfatau horile, nunţile şi cumetriile satului. 

Din viaţa satului n-au lipsit nici haiducii din codrii Cernicăi, Ion Mănăilă, Nicolae Dragoş. Ţăpenii, au un cântec, pe care doar bătrânii şi-l amintesc: ,,Foaie verde iasomie/ Dragoş pleacă-n haiducie,/ Cu trei frăţiori ai lui,/ Toţi voinici de-ai codrului./ Unul cheamă Mănăilă/ Care poartă arma-n mână/ Ce la potere dărâmă./ Unul cheamă Castravete, / Umblă cu gloanţele-n bete, / Unul cheamă Ivan Spânul/ Care le arată drumul,/ Dă cu puşca ca cu tunul…"

O sursă inepuizabilă de valorificare a elementelor tradiţionale o reprezintă costumul popular care prin calităţile decorative şi ca structură este unitar şi în acelaşi timp diferit de celelalte costume populare de pe întreg cuprinsul ţării, pe care am reuşit să-l reconstituim cu ajutorul Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi. 

Specifice comunei Ţepu sunt jocurile cu măşti, considerate a fi obiceiuri arhaice, agrare şi pastorale de tradiţie multimilenară, ce au loc cu prilejul Anului Nou. În trecut se organizau primăvara, când începeau muncile agricole, dar reforma calendarului roman din anul 46 î.e.n. fixează data de 1 ianuarie pentru începutul anului, în loc de 1 martie, şi de atunci are loc mutarea obiceiurilor din primăvară în plină iarnă. Măştile de Anul Nou, 9 constituite în alaiuri de capre, cai şi urşi, în sunetul tălăngilor, al zurgălăilor, al fluierului şi tobelor, măştile străbat şi acum satele în ajunul şi în ziua de Anul Nou şi îşi au originea în îndepărtate rituri agrare şi pastorale, rituri care au evoluat şi s-au dezvoltat simultan cu riturile funerare şi cultul morţilor strămoşi. În săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou, în satele româneşti, cete de flăcăi se pregătesc pentru „urat”, respectând datinile şi obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, îşi fac apariţia „mascaţii”. Din repertoriul jocurilor cu măşti fac parte „Capra”, „Cerbul”, „Ursul”, „Căiuţii”, „Ţurca”, „Măştile umane”, „Malanca”. 

Jocurile cu măşti se practică, în funcţie de zonă, atât la Crăciun, cât şi între Crăciun şi Anul Nou, dar şi în ziua de Anul Nou şi a doua zi. 

Jocul Caprei ocupă un loc deosebit intre jocurile cu măşti şi este un obicei străvechi, exponent peste veacuri al spiritualităţii populare şi care face parte din tradiţiile româneşti de iarnă. Păstrat şi astăzi în majoritatea aşezărilor româneşti, el cunoaşte cea mai complexă şi spectaculoasă formă de desfăşurare în satele din Moldova. Obiceiul este definit de costumul de „Capră” dar şi de celelalte elemente specifice: obiecte de recuzită, texte literare şi muzicale, dans. „Capra” este cunoscută în funcţie de zona etnografică sub nume diferite: „Bouriţă”, „Ţurcă”, „Cerb”, „Brezaie”. Ca desfăşurare obiceiul cunoaşte unele particularităţi de la o zonă la alta determinate de numărul şi de funcţiile ceremoniale ale celor care alcătuiesc ceata. Cea mai amplă ceată o are „Capra” moldovenească care a grupat în jurul nucleului principal de personaje, un număr impresionant de „mascaţi” (35-40 de personaje). În această componenţă, cetele parcurg întreaga aşezare sătească, din casă în casă, „Capra” fiind jucată pentru a aduce noroc şi belşug. Deşi nu se mai cunoaşte în totalitate sensul acestor semnificaţii şi simboluri, întreg procesul ritualic al acestor datini se desfăşoară respectând tradiţia transmisă din „tată în fiu”. Măştile de o adevărată măiestrie întruchipând diferite figuri mitologice, învaţarea dansului (jocul) ce îl vor executa cetele şi întreaga recuzită sunt pregătite din timp, necesitând multă atenţie şi respect, toate acordate acestor datini şi obiceiuri. Jocul ursului şi pregătirea costumului de urs pentru mascarada de Anul Nou se face din timp, cu o deosebită minuţiozitate. Jocul urşilor este imprimat după un ritual vechi, în care se mimează moartea ursului apoi reînvierea, rotirea acestora în cerc şi ridicarea pe toiag (bâtă), făcând parcă aluzie la depăşirea iernii a acestui animal prin hibernare şi venirea primăverii, simbol al regenerării vegetaţiei. 

Jocul urşilor este la fel de spectaculos ca şi cel al căiuţiilor fiind foarte apreciat. De menţionat este faptul că, jocului urşilor, este foarte asemănător de la o regiune la alta şi, uneori este întâlnit în mai multe sate învecinate. 

Jocul căiuţilor are o valoare deosebită pentru săteni, fiind unul dintre cele mai frumoase jocuri. Tinerii ce formează grupurile de căiuţi sunt foarte buni dansatori, manifestând prin joc dinamismul şi forţa vitală a tinereţii. Ei se îmbracă în cămăşi de culoare albă, iar capul şi gâtul animalului sunt acoperite cu pînză albă, peste care se lipeşte coama din păr de cal. Dansul căiuţilor inspiră curajul şi voinicia, vitejia celor ce plecau să-şi apere hotarele ţării. Tricolorul este întotdeauna prezent la costumele căiuţilor. Calul este un animal care înlătură spiritele rele. Prin dansul căiuţilor, de o frumuseţe deosebită, moldovenii credeau că înving răul care astfel nu îi urmăreşte şi în noul an. Dansul căiuţilor este exuberant, cu mişcări foarte rapide. 

În ceea ce priveşte dansurile populare specifice comunei Ţepu, amintim doar câteva mai reprezentative - „Studenţeasca”, „Mocanca”, „Sălcioara”, „Raţa” şi „Hangul”. 

Ansamblul folcloric ,,Cununiţa Ţepului” a fost constituit la finele anului 2008. Deşi este un ansamblu tânăr, a desfăşurat o activitate de apreciat. Pe plan local a organizat spectacole cu prilejul Sărbătorilor de Iarnă, l Sărbătorilor de Paşti, de 8 Martie, a participat la emisiunea ,,Jula şi prietenii” din 20 decembrie 2008 (filmată în întregime în comuna ŢEPU); grupul vocal folcloric şi formaţiile de dansatori sunt nelipsiţi la ,,Zilele comunei Ţepu” – din 20 iulie (Sfântul proroc Ilie Tesviteanul –patronul spiritual al comunei Ţepu) care a ajuns în 2010 la cea de a Va ediţie, iar la ediţia din 2009 a avut onoarea să fie acompaniaţi de Orchestra Naţională de Muzică Populară din Chişinău , condusă de maestrul Nicolae Botgros. Există o strânsă colaborare cu Centrul Cultural ,,Dunărea de Jos” din Galaţi. 

Pe plan zonal, Ansamblul a participat la spectacolele Casei de Cultură din Tecuci, ocazionate de ,,1Iunie”, ,,Ziua Drapelului, ,,Zilele Tecuciului-2009”; soliştii ansamblului au participat în februarie 2010 la Festivalul – Concurs de interpretare muzică populară ,,Omatuţa”-ed a XIVa-2010 şi au obţinut premii importante: Nazare Oana - menţiune la grupa de vârsta 14-18, iar Obreja Luminiţa-Laura premiul special acordat de Radio Iaşi şi Observator Tecuci. La ediţia aXVa 2011, Obreja Luminiţa-Laura a obţinut premiul al II-lea la grupa 8-14 ani, iar la grupa de vârstă 14-18 ani Nazare Oana a obţinut premiul al III lea şi Oită Valentin premiul al II lea. 

Membrii ansamblului au participat în 2009 la Festivalul folcloric de interpretare de la Branişte ,,Fluieraşul fermecat” d. aXIa şi a primit diplomă pentru prestaţia lor, formaţia de dans popular premiul al II lea, iar soliştii Oana Nazare şi Obreja Luminiţa premiul al II lea, Oiţa Valentin premiul al III lea pentru interpretare. 

Ansamblul folcloric a încântat prin prestaţia lor şi alte manifestări culturale din Galaţi: Festivalul Bujorului Romanesc-ed a IVa, organizat de comuna Rediu, Întâlnirile de la Mânjina de la Costache Negri. Pe plan naţional, Ansamblul a participat in 2009 la Zilele Slanicului,la Festivalul-concurs Interjudeţean de interpretare a cântecului romanesc Cântec drag din plai 11 străbun-ed. aVIIa-2010-Vaslui, unde soliştii Oana Nazare si Oita Valentin au obţinut menţiune, iar Obreja Luminiţa-Laura premiul special ,,Orpheu”; 

In 2009 ansamblul avut o serie de filmări la diferite posturi de televiziune- Naţional TV(Emisiunea artistei Corina Chiriac ,,Sa v-amintiţi duminica”), TVR Iaşi-emisiune în direct, ocazionată de Sărbătorile de Iarnă, emisiunea ,,Hora prichindeilor” de pe TVR 2, emisiunea ,,O seară favorită” a postului naţional Favorit TV, Antena 2 –la emisiunea ,,Celebri sau nu" cu Mihaela Tatu. 

Pe plan internaţional, Ansamblul folcloric s-a deplasat atât în 2009 cat şi în 2010 la Festivalul European de muzică pentru copii,, Prichindelul”(Der Knirps) de la Nurnberg-Germania unde s-a cântat şi dansat româneşte, alături de diaspora românească şi de unde s-au întors cu diplome, medalii şi trofee. Aşadar, Ansamblul deţine un palmares cu care se mândreşte şi pe care vrea să-l îmbogăţească treptat. 

În incinta Centrului Cultural se afla amenajat un mic muzeu, dacă se poate spune aşa, cu multe exponate, de a căror existenţă se fac responsabili cadrele didactice de la Şcoala Gimnazială ,,Tudor Pamfile”. Sunt expuse aici obiectele ce se foloseau odinioară în fiecare casă de om gospodar, de la obiecte de uz casnic la plug şi alte unelte folosite la munca câmpului. Ne dorim şi se pare va deveni realitate în scurt timp, amenajarea unei case rurale cu fonduri europene, pentru ca aceste exponate sa fie amenajate intr-un cadru corespunzător. 

În apropierea Centrului Cultural ,,Tudor Pamfile" se află Biblioteca Comunală Ţepu o instituţie importantă în viaţa locuitorilor comunei. Fondul de carte al bibliotecii numără 9349 de volume si anual trec pragul bibliotecii un număr de peste 240 de cititori. Bibliotecara are mari speranţe că numărul utilizatorilor bibliotecii va creşte odată cu includerea în Programul BIBLIONET – Lumea in biblioteca mea! şi cu dezvoltarea noilor servicii de bibliotecă. Biblioteca a primit de la IREX România echipament IT de ultimă generaţie: 4 calculatoare, imprimantă, scanner, videoproiector, ecran de proiecţie. Acestea se adaugă celor 2 calculatoare primite tot de la IREX, ca urmare a aplicării la CPC în martie 2008. Toti cetăţenii comunei Ţepu, fără deosebire, au acces gratuit la internet prin intermediul celor 6 calculatoare în cadrul Centrului de Internet pentru Public si sunt aşteptaţi la bibliotecă pentru a se putea bucura de beneficiile noilor resurse.

Personalitati

Dacă alte localităţi din împrejurimile comunei noastre îşi laudă fiii satului- şi noi, ţepenii, ne mândrim cu câteva personalităţi recunoscute, nu doar pe plan local. Unii dintre aceştia, sunt chiar urmaşi demni ai lui Tudor Pamfile, iar numele dumnealor sunt consemnate şi în lucrarea scriitorului profesor Vasile Ghica din Tecuci, intitulată ,,Nasc şi la Tecuci oameni” (mic dicţionar enciclopedic, 2008). 

Tudor Pamfile (n.11.06.1883, Ţepu- m.17.10.1921, Chişinău). Considerăm ca locul lui este si va ramâne de frunte, printre cei al căror nume fac trimitere la locul de baştină - Ţepu Face primele două clase primare în comuna natală. Îşi completează ciclul primar la Tecuci, unde frecventează şi cursurile Gimnaziului de băieţi ,,Dimitrie A. Sturdza”. Urmează apoi ,,Şcoala Militară” din Iaşi. 

În această perioadă începe să culeagă folclor din satul său şi din împrejurimi. Colaborează la revista ,, Şezătoarea” din Fălticeni, condusă de Artur Gorovei. Îşi continuă studiile militare la şcoala de ofiţeri de infanterie din Bucureşti. Întâlnirea cu Nicolae Iorga îi va marca evoluţia literară.

Începe să strângă documente vechi, pune pe note melodii populare. După absolvirea Şcolii de ofiţeri de cavalerie de la Târgovişte este repartizat la regimentul 3 din Bârlad. Aici scoate revista (în colaborare) de folclor ,,Ion Creangă”. În 1909, T. Pamfile primeşte Premiul ,,Neuschatz” al Academiei Române. Înfiinţează şi conduce Societatea folcloriştilor, apoi scoate încă o revistă ,,Miron Costin”. Împreună cu poetul G. Tutoveanu şi preotul Toma Chiricuţă înfiinţează în 1915 ,,Academia bârlădeană” sub egida căreia apare revista ,,Florile dalbe”. 

În 1919, după întoarcerea Basarabiei la patria mamă, pleacă la Chişinău într-o autentică misiune culturală. Scoate aici revista ,, Cuvânt moldovenesc“, iar în 1921 moare. După doi ani, osemintele sale au fost strămutate în cimitirul din Tecuci. 13 În memoria sa, Dumitru Furtună a scos revista de folclor,,T. Pamfile “ la Dorohoi. Şcoala din Ţepu îi poartă numele; sculptorul Dan Mateescu a realizat două busturi, unul în piatră, la Ţepu şi altul în bronz, la Tecuci. Dacă până nu demult, biblioteca din comuna Ţepu nu deţinea decât un volum din opera folcloristului, astăzi întreaga operă a lui T.Pamfile se află la loc de cinste printre colecţiile bibliotecii, sub formă de facsimile, constituind pe drept cuvânt, un adevărat punct etnografic-Tudor Pamfile. 

Bejan Ioan (n.24.02.1934-com.Ţepu, jud. Tecuci)-poet; a urmat şcoli tehnice de topometrie, cadastru, proiectare pentru industria uşoară. În 1965 absolvă Institutul Politehnic din Bucureşti, secţia maşini termice. În 1992 a fost ales primar independent la Ţepu, dar marea pasiune a rămas poezia. A publicat prin diverse ziare şi reviste, iar în 2005 a scos volumul,,Caiet de versuri”. 

Chiscop Nicolae (n. 29.01.1937-Ţepu, jud. Tecuci) - folclorist, pedagog. A absolvit Facultatea de Filologie de la Iaşi. A funcţionat ca profesor în învăţământul preuniversitar în comuna Movileni şi în Tecuci. Este atras de presă şi de cercetarea elementelor de istorie locală încă din liceu. A îndeplinit funcţia de redactor şi redactor- şef al publicaţiei ,,Glasul Tecuciului”, face parte din redacţia ,,Astra tecuceană” şi ,,Tecuciul literar-artistic”. Publică în mod curent in revistele de cultură ,,Porto-Franco”, ,,Dunărea de Jos”, ,, Colinde ”. Are în manuscris o impresionantă culegere de folclor din zona Movileni-Ţepu şi a fost presedintele Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului lui Tudor Pamfile (1966). 

Irimia Bărnescu Rodica (n.2.10.1949-Ţepu) – biolog. Face studii superioare strălucite la Facultatea de Chimie a Universităţii Bucureşti. Lucrează apoi la Institutul de Ştiinţe Biologice din capitală. Participă la cursuri de specializare în Germania şi Grecia, obţine doctoratul în biochimie. Este membră a Societăţii Române de Biochimie Celulară şi membră a Societăţii Internaţionale de Biochimia Lipidelor. 

Vasilache, N. Gheorghe (n.14.03.1945, Ţepu, fostul judeţ Tecuci) - profesor, lingvist. În 1966, absolvă ca şef de promoţie, Institutul Pedagogic din Galaţi, iar în 1971 Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti. Funcţionează neîntrerupt, din 1967, ca profesor de limba şi literatura română la Şcoala Gimnazială ,,Tudor Pamfile“ din Ţepu. Este membru în Comisia Naţională de Limba şi Literatura Română din cadrul Ministerului Educatiei şi Cercetării. Dintre premiile şi distincţiile obtinute de-a lungul activităţii amintim: ,,Profesor evidenţiat, ,,Meritul pentru Învăţământ Clasa Cavaler”, Diploma ,,Gheorghe Lazăr” Clasa I, Gradaţia de merit şi Diploma de merit. ,,Kilometrul zero al gramaticii” - aşa cum este denumit de colegii de breaslă şi nu numai, -profesorul Gh . N. Vasilache, a publicat peste 30 de lucrări în presa centrală şi judeţeană, iar volumele: ,,Probleme teoretice şi practice de ortografie în învăţământul preuniversitar“ (1993), ,,Ortografia limbii române” 1996), ,,Ştiti să scrieţi corect ?” (1999), ,,Ghid ortografic, ortoepic şi de punctuaţie”(2006) sunt dedicate cu drag şi cu o nostalgie nuanţată…elevilor de ieri , de azi şi de mâine…

.